Probabil că am mirat multă lume prin vehemența cu care mi-am susținut punctele de vedere cu privire la situația gunoiului din Sectorul 1 sau incapacitatea primarului general de a rezolva concret problemele bucureștenilor (pe care vă invit să le citiți pe Facebook, unde am dezvăluit într-un serial întreg care sunt mecanismele dăunătoare și profund imorale – câteodată chiar ilegale – prin care personaje precum Clotilde Armand și Nicușor Dan găsesc de cuviință să conducă pe banii bucureștenilor). O fac din convingere, să știți. Aici nu încape urmă de îndoială. Cred cu tărie că actuala administrație a Capitalei riscă enorm prin acțiunile pe care (nu) le întreprinde și că, odată cu orașul, riscăm să falimentăm și să ne îmbolnăvim și noi.
Dar, și asta-i culmea!, problema cea mai mare aici nu sunt rezultatele zero obținute în cele peste 200 de zile de mandat, ci modul în care unii înțeleg să se raporteze la aceasta. Cu alte cuvinte, nu ar fi un capăt de țară dacă lucrurile ar începe să se miște mai greu în direcția potrivită, dar toate semnalele de până acum ne fac să înțelegem că acest lucru nu se va întâmpla. Să mă explic.
Nicușor Dan și Clotilde Armand, vedetele incontestabile ale actualei administrații, reprezintă două tipologii diferite de primar. Primul este tăcut, împiedicat, timid și, după cum vedem, din cale afară de leneș: muncește din când în când, dezbate extrem de puține probleme pe ordinea de zi, propunerile lui de dezvoltare sunt inexistente și preferă să se ascundă în spatele „grelei moșteniri”. Mai mult decât atât, comunică extrem de puțin și de prost și pare că nu are niciun fel de soluții pentru „Noul București”. De partea cealaltă, doamna Clotilde Armand are imaginea războinicului suprem care taie și spânzură și face și drege, lucru extrem de pe placul bulei useriste. Doar că, din nou, din afara acelei bule, lucrurile nu numai că nu par deloc roz, ba chiar sunt cât se poate de îngrijorătoare. De data aceasta, avem în față un primar (legitim? ilegimitim? hm…) care comunică în exces și care, spre deosebire de Nicușor, care se ascunde în spatele absenței, preferă să se pitească de după zidul de gargară și de lucruri irelevante debitate zilnic. Abordarea este alta, rezultatele sunt fix aceleași: zero. Bun. Iar aici intervine capcana de care vorbeam: dacă Nicușor Dan trece în ochii bucureștenilor drept incompetent și lipsit de viziune dar „cuminte și nepericulos” (!), Clotilde Armand, prin tehnici de manipulare media bine gândite și implementate (nimic nu este întâmplător la doamna primar, după cum nimic nu este întâmplător la nicio figură publică useristă… băieți cu școală 😉 ), reușește să fie portretizată în mass media ca acel cineva „singur împotriva tuturor” care caută dreptatea cu orice preț (explic aceste manipulări cu dovezi -documente și cifre publice- pe Facebook aici). Și, după cum dovezile o arată, dreptatea este oriunde altundeva dar nu în curtea distinsei, care lucrează intens la acapararea sistemului și la consolidarea unei adevărate enclave dictatoriale în mijlocul Capitalei.
Așadar, am fost luați prin învăluire. Inamicul unui București civilizat și decent a luat două chipuri, dar acționează în aceeași direcție: dezvoltarea unui sistem închis, de gașcă, care să ne conducă destinele mult timp de-acum încolo. De aceea vorbesc mult și din această cauză nu pot să tac: pentru că văd la ce „lucrează” oamenii ăștia în loc să se preocupe de problemele orașului și ale acelora care i-au votat.
Situația este complicată și deloc plăcută, dar încă nu este fără ieșire. Ce putem face noi este să rămânem atenți și să ținem ochii larg deschiși. Să nu plecăm după fentă și să nu ne lăsăm duși cu vorba ori cu aparențele. Dacă reușim să rămânem demni și să semnalăm tot ce e în neregulă la acest oraș și la oamenii care îl conduc, atunci chiar vom putea spune că avem șanse să ne luăm Bucureștiul înapoi.